PUBLICITATE

Educația e unica noastră șansă. Sau nu?

Cred că aveam vreo 5 ani când le-am spus părinților că vreau să rămân la bunici, la țară, ca să mă pot juca în voie cu animalele de la C.A.P. și ca să îi pot ajuta pe bunicii mei pe la muncile câmpului. Nu știam eu la vremea respectivă ce înseamnă viața la sat și îmi imaginam că bucuriile și libertățile vacanțelor sunt prezente și peste an. Nu mă deranjau în cele două luni din vacanța mare puricii de la televizor, toaleta buda din fundul grădinii și nici faptul că ne spălam cu apă din fântână. Bunicii aveau o fântână în care se aduna apa de ploaie, iar pentru apă de băut traversam vreo două ulițe și ne întorceam cu cobilița cu două găleți pline – rămâneau pline dacă aveam balansul necesar, dar se învață și ăsta precum tabla înmulțirii. Când ploua, praful în care ne jucam toată ziua se transforma în glod – adică noroi. Problema nu era că ne murdăream, ci că prin șanțurile lăsate de tractoare îți puteai pierde echilibrul, încălțămintea sau nervii dacă nu erai obișnuit.

Școala era doar una în sat și vremea sau mersul autobuzelor din acea perioadă te puteau scăpa de câte o oră sau mai multe dacă profesorul nu era din sat. Făceai 8 clase și pentru restul mergeai la oraș sau în comuna învecinată. Zilnic. Adică de luni până sâmbătă. Uneori foloseai autobuzul, dar se întâmpla de multe ori să faci drumul ăsta pe jos, iar satul bunicilor era la distanță de câțiva kilometric și un deal. Am făcut drumul ăla atât vara, dar și iarna și nu e tocmai o plimbare. La medic mergeai când era deschis dispensarul sau când mai găseai pe cineva care să îți facă o injecție. Altfel, mereu găseai câte o babă care să îți pună ventuze sau să îți facă o frecție. Cu puțin noroc, o pâine o găseai la brutărie, dar cel mai sigur mod de a o procura era tot de la oraș. Părinții mei veneau să mă vadă în fiecare vineri, așa că vinerea era ziua când venea pâinea.

În rest… era frumos la țară, bunicii erau mai drăguți cu nepoții, mai ales că în vremea copilăriei mele părinții mai scoateau și cureaua, nu se gândeau prea mult că afectează emoțional copilul. Așa erau vremurile atunci, dar multe din locurile copilăriei noastre au rămas neschimbate. Sunt sate care au încremenit în anii 80-90 sau în care autoritățile au cheltuit banii pe parcuri și luminițe de Crăciun. 4 din 10 școli din mediul rural au grupuri sanitare în curte, fără apă curentă și canalizare. Lucrul ăsta e valabil și la oraș, dar în doar 7% din cazuri. Educația la sate se face în continuare greu, lucru confirmat și de faptul că doar 35% din elevi au promovat examenul de evaluare națională și doar 42% au luat Bacalaureatul.

Cifrele de mai sus sunt din studiul național România cu un singur chip, studiu care își propune măsurarea și evidențierea decalajelor existente între mediul rural și mediul urban din România. Iar decalajul va fi și mai mare în condițiile crizei actuale dacă nu vom accelera reformele în educație, sănătate, economie și nu numai. Studiul a fost lansat de Lidl, împreună cu Ambasada Sustenabilității pentru a arăta unde este necesară o contribuție accelerată pentru îndeplinirea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă ale Organizației Națiunilor Unite.

Până aici lucrurile au fost relative simple, am aflat cum stăm (click pentru toate detaliile studiului), chiar dacă lucrurile nu sunt tocmai așa cum ar trebui, dar nici nu aveam așteptări prea mari. Problema e că în ultimii ani nu au apărut soluții concrete din niciuna din miile de discuții publice sau nu, referitoare la diferențele tot mai mari între urban și rural. Doar banii nu rezolvă problemele și atunci o soluție poate fi educația. Școala poate reduce decalajul, iar copiii noștri pot schimba viitorul prin educație. Un om educat e mai informat și poate alege mai bine pentru viitorul său și al familiei sale. Poate distinge mai ușor binele de rău și poate face singur diferența între lucrurile care contează și care nu.

O soluție pentru diminuarea decalajelor dintre urban și rural e reamenajarea școlilor din zonele defavorizate.  Lidl susține o astfel de inițiativă, lansată de World Vision România, care desfășoară programe pentru reabilitarea grupurilor sanitare din curtea școlii, dotarea laboratoarelor școlare sau lucrări de mentenață pentru școli.

Până pe 31 decembrie 2020, Lidl vă invită să vă alăturați programului România Solidară și să donați în cadrul caselor de marcat din magazinele Lidl, pentru un viitor mai bun, iar  la final, Lidl va dubla suma strânsă. E atât de simplu.

Tagged , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *