Jucaria

Aveam vreo 13 ani cand am intrat prima data intr-un post de radio. Pe la vreo 14 speram ca vecinii de vis-a-vis asculta “emisia” pick-up-ului din dormitorul meu. La 15 ani am facut primul program intr-un radio adevarat, iar la 19 ani am trecut la prima emisiune la nivel national. La aproape 23 de ani m-am apucat de facut play-list-ul unui radio, iar la 35 am luat in serios pentru prima data si ideea de “morning show”. Am ajuns la 38 si nu ma mai satur de jucaria numita radio.

La 21 de ani de cand am jucat prima data jocul asta imi dau seama ca doar de 2 ori mi-am luat in serios meseria. In rest a fost doar o trecere de la un nivel la altul, un joc de Monopoly in care mi-a suras norocul de fiecare data, dar niciodata o ruleta pentru ca nu as fi riscat niciodata placerea de a juca pentru un po(s)t, indiferent de valoarea acestuia.

Am lipsit 2 zile din Desteptarea, doar pentru a ma intalni cu o parte din colegii care formeaza reteaua de radio a trustului Lagardere si am descoperit in discutiile cu fiecare dintre ei ca jocul face parte din radio si in Polonia, Franta, Cehia, Slovacia, Germania sau Coasta de Fildes. Industria difera de la o tara la alta, bugetele sau numarul de ascultatori depind de “cati au mai ramas pe acasa”, dar sclipirea din ochii fiecaruia cand vorbeste despre job-ul pe care il face e aceeasi cu a colegilor mei de la Europa FM. Am gasit in experientele lor lucruri pe care le vom trai poate impreuna la radio in urmatoarea perioada, tocmai pentru ca si pentru ei radio inseamna un loc de joaca continuu de care ne va fi imposibil sa ne despartim vreodata.

Leave A Comment