Jurnal de intern #6

Odată ajuns la radio am luat rucsacul, am trântit portiera mașinii și dus am fost. Am intrat în radio. De data asta știam unde să merg: etajul 3, studioul Europa FM. Îi salut pe toți cei prezenți în redactie, și intru în studio unde încă mai este Ciprian Dinu și rămân „captiv” până la orele 17 alături de Toader Păun. Nu sunt străin de aparatura ce este intr-un studio radio, însă mixerul și softul de emisie încă îmi ridică semne de întrebare. Mi se par de pe altă planetă… Cand eram acasă mă întreba lumea: ”Cum este la Europa M?” iar eu le răspundeam scurt: ” Ești în altă lume!” după care începeam să le dau detalii. Îmi pare rău că nu am putut povesti cu fiecare în parte așa cum ar fi trebuit și că nu am răspuns mereu la telefon și la mesajele primite. Poate de asta este Jurnalul de intern. E modalitatea perfecta de a transpune în cuvinte ceea ce se petrece cu mine aici.
Nu  știu dacă știați sau nu, însă, nu sunt strain de ceea ce se întâmplă și ce aparatură se află intr-un studio radio. În fond și la urma urmei am făcut radio la Brasov, 7 ani. La Europa FM e cu totul și cu totul altceva! Mixerul de emisie este unul digital, sincronizat cu softul de emisie. Controlezi fiecare microfon, piesă, jingle, sunet fară să atingi tastatura sau mouse-ul, doar mixerul, lucru complet nou pentru mine. În primele zile mă uitam la mixer ca vițelul la poarta nouă. Serios! Acum lucrurile stau altfel. Am început să învăț softul, precum și mixerul. Recunosc că l-am bombardat pe Ciprian Dinu precum și pe Toader Păun cu întrebări. Mai sunt multe de învățat, dar sunt pregătit să absorb fiecare informație ce vine spre mine. L-am cunoscut și pe Radu Constantinescu, iar astăzi, 16.04.2014 în timpul Jurnalului de vești bune  am fost pentru prima oară live pe fecvențele Europa FM! De obicei am cuvintele la mine, însă, de data aceasta toate au luat-o la fugă. A fost într-adevăr o surpriză și-mi doresc, asa cum spunea și Radu Constantinescu în intervenție, să mai am parte de astel de surprize. În cazul în care nu ați fost acordați pe fecvență, am dovada momentului cand picioarele erau mai moi decât ouăle nefierte folosite în Bătălia Vedetelor, iar inima îmi alerga în piept mai tare ca Usain Bolt.

De la atletism trecem la gimnastică: nu uitați că Lotul Feminin de Gimnastică al României s-a calificat la Campionatele Europene de Gimnastică de la Montpellier. Eu le susțin! Voi? Aratați-le susținerea folosind #suntemcuvoi. Inchei aici. Mâine este o nouă zi, o nouă filă în #jurnaldeintern.

Comments
2 Responses to “Jurnal de intern #6”
  1. Maria says:

    As vrea să petrec o zi cu voi. Sunteti minunati!

Leave A Comment