Credeam ca esti o doamna!

Europa FM e despre oameni. Asta am invatat dupa 10 ani petrecuti alaturi de cea mai frumoasa echipa. Unul dintre oamenii tare dragi mie din radio e domnul Balaceanu, unul dintre soferii care ne duce si ne aduce de pe teren. E un om tare vesel, vorbeste mult, foarte mult, e o vorba din popor, foarte inteligenta: „vorbeste si cu fundu’”. El e domnu’ Balaceanu. Odata ce ai ajuns in Loganul radioului, pe scaunul din dreapta trebuie sa fii pregatit sa auzi povesti despre muraturi, fripturi delicioase sau despre vecinii de bloc. Acum trei ani, insa, am descoperit un alt domn Balaceanu. Am plecat la Moreni, sa fac un reportaj despre un pusti care isi gasise fratele cu ajutorul Facebookului. Am pornit pe urmele “cautatorilor de povesti”, un proiect din cadrul Biblionet. Pe scurt, povestea e asa – prin programul Biblionet mai multe biblioteci din tara au primit calculatoare conectate la net, iar la trei ani de la inceperea programului, oamenii au vrut sa vada care sunt efectele asupra comunitatii. Si au trimis pe teren patru cautatori de povesti: Vlad Petreanu, Radu Paraschivescu, Irina Pacurariu si Catalin Stefanescu. Povestea lui Alex, pustiul care si-a gasit fratele pe Facebook, a descoperit-o Vlad Petreanu. Ce vreau eu sa va povestesc eu, insa, acum e povestea emotionanta a domnului Balaceanu si a fiicei sale. Dupa ce am terminat de inregistrat si eram gata de plecare spre casa, am urcat in masina. Ca de obicei, i-am spus domnului Balaceanu despre ce era povestea pe care o documentam. Si, stupoare, n-a adus vorba de retete sau vecini. A inceput sa vorbeasca despre Facebook si mi-a zis ceva incredibil: si el si-a gasit fiica, plecata de peste 20 de ani, in Franta. A plecat cu mama ei, prima lui sotie, iar actuala sotie a gasit-o pe Internet. Prin Facebook. Cat a vorbit despre fiica lui, s-a abtinut sa nu planga. Omul ala mare, pontos era un munte de emotie. O sa-mi ramana mereu in cap drumul pana la Moreni si inapoi. Iar de atunci domnu’ Balaceanu imi e si mai drag.

Sa va zic si o poveste haioasa, tot despre radio si oameni. Parintii mei au o taraba intr-o piata din Galati. De cate ori ma duc acasa, merg si in piata. Intr-un an, mama m-a dus sa ma prezinte unei doamne din piata, nu ma stia. Dar imi stia vocea de la radio. Cand m-a vazut a avut cea mai tare reactie: „A, credeam ca esti o doamna!”. Am bufnit amandoua in ras. Nu reusea sa faca legatura intre vocea serioasa de la radio si moaca mea de copil. La radio nu conteaza cum arati, cum te imbraci, iar asta mi se pare fantastic. E vorba despre sunet. La multi ani, Europa FM!

 

Leave A Comment