5 thoughts on “Marian Cozma traieste

  1. da.. stii ce e incredibil… cum. noi oamenii invatatm sa-i pretuim pe cei de langa noi .. abia dupa ce acestia nu mai sunt… RIP ….

  2. Sunt niste copii care muncesc foarte mult ca sa ajunga la performanta, au sufletul pur si probabil nu se pot impaca cu gandul ca prietenul si colegul lor nu mai este printre ei, si ca oricare dintre ei putea fi in locul lui, la locul nepotrivit, in momentul nepotrivit. Intr-adevar momentele de la inceputul si sfarsitul meciului au fost deosebite si merita rememorate.

    Dar parca prea mult tam-tam a facut presa pe tema asta saptamana trecuta, avem si alti eroi la fel de importanti (exemplul domnului de la Brasov caruia nici macar nu i-am retinut numele), dar care nu au fost mediatizati atat de mult si nu inteleg de ce jurnalistii mai rasucesc cutitul in rana si nu se gandesc la familia lui care sufera cel mai mult. Te felicit ca nu ai abordat subiectul saptamana trecuta, acum chiar isi are locul, momentele de ieri sunt unice.

    Si mai este ceva, de ce niciun jurnalist nu pomeneste de cei doi colegi ai lui Marian?! Echipa a pierdut trei jucatori si merita felicitati pentru jocul frumos pe care l-au facut chiar si fara ei, mai ales ca erau jucatori de baza pentru echipa. Bravo lor, adevarati profesionisti.

    Dumnezeu sa-l odihneasca pe Marian, iar ingerul lui sa-i vegheze pe cei care-l plang atat de mult.

  3. Acum cateva minute m-am intors de la meciul de handbal Oltchim – Gyor. Atunci cand ai comentat despre mentalitatea romanilor, despre felul cum suntem tratati de functionarii de la banci, cu doaman de la Vodafone, am crezut ca exagerezi putin, dar cred ca ai dreptate.

    Am plecat de acasa pe la ora 15.00, in conditiile in care meciul a inceput la ora 19.00. Am fost tinuti ca o haita de caini, in fata Salii Polivalente Traian pana la ora 16.45, cand de fapt puteau sa ne dea drumul de la inceput in sala si nu se mai creea imbulzeala de la intrare. Cred ca am ramas cu nostalgia cozilor de pe timpul lui Ceausescu si e pacat ca la aprope doua decenii de atunci nu ne putem schimba mentalitatea.
    Odata ajunsi in sala am reusit sa ocupam locuri cat de cat onorabile, cand de fapt biletele ar putea avea loc si problema ar fi rezolvata. Sa nu mai spun ca biletul a costat 15 lei, iar 10 lei a fost un pliant care iti este bagat pe gat doar pentru a ti se lua banii.
    Dupa o perioada si-a facut aparitia si galeria adversarilor. Momentul a fost emotionant, pentru ca intrega sala a aplaudat in piciore galeria ungara, ei la randul lor ne-au aplaudat pe noi, iar cu cateva minute inainte de inceperea meciului au afisat un bener cu un mesaj in memoria lui Marian Cozma, pe care din pacate nu l-am inteles fiind scris in limba maghiara. Din nou ungurii au fost cu in pas inaintea noastra. Au fost momente emotionante cand m-am simtit mandra ca sunt romanca, nu conteaza din ce tara provii, atata timp cat esti om, cat nivelul tau de cultura si civilizatie iti permite sa te comporti onorabil intr-o astfel de conjunctura.
    Stand in sala aproape doua ore pana la inceperea meciului, lumea a inceput sa se foiasca, iar in momentul inceperii meciului fiecare avea in mana ceva de rontait, de baut, iar la sfarsit sala arata deplorabil. Nu inteleg cum nu te poti abtine cateva ore sa nu bei sau sa nu mananci. Acasa, daca stai in fata televizorului si urmaresti ceva care iti capteaza atentia, aproape ca nici nu mai respiri.
    Lasand la o parte aceste cateva incidente romanesti, care altfel nu ne-ar deosebi de alte popoare, meciul a fost superb, galeriile super, atmosfera de vis.
    A, si mai este ceva, mie personal mi s-a parut ca am fost furati de arbitrii(sarbi), asta ca sa nu arunc cu pietre doar in noi. E pacat ca la un asemenea nivel se mai recurge la aceste practici. Au fost bune si unguroaicele, dar parca meritam ca diferenta sa fie mai mare (28-26).
    Pentru mine a fost un indemn de a ne indrepta copiii spre sport, spre miscare, astfel se creeaza si baze de selectie pentru sportul de performanta si sunt si incurajati de mici sa traiasca sanatos, disciplinat, in spiritul fair-play. Eu cred ca asta ii poate ajuta in viata,orice ar profesa la un moment dat, chiar daca nu toti ajung sa faca performanta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *