Gabi

gabiStau de cateva minute in fata calculatorului si nu stiu ce vreau sa scriu. De fapt vreau, doar ca nu reusesc sa ma concentrez suficient. Gandurile imi sunt amestecate si sunt furios ca m-am pus pe scris pe acest subiect pentru ca nu as fi vrut sa fac asta. De vineri si pana azi nu am scris nici macar un cuvant despre acest subiect nicaieri, nici pe blog, nici pe Facebook. Mi se pare nedrept sa fac asta. Nu am share-uit nici unul din proiectele lui Gabi in care nu am crezut, iar eu in povestea de zilele astea nu cred. Pana ieri nu am pus nici macar mana pe telefon ca sa aflu ceva legat de starea sa de sanatate. M-am hranit cu ideea ca e mult mai bine decat varsa presa. De fapt am sperat ca e o exagerare. Dar Gabi nu ar fi lasat lucrurile asa. Ar fi spus ceva, ar fi glumit macar pe tema asta, dar nu o face. Pentru ca inca nu poate. Stiu insa sigur ca nu se va da batut si ca va face totul ca sa revina alaturi de noi. Gabi nu renunta niciodata. O singura data l-am vazut renuntand, dar consecintele au fost definitive pentru partenerii sai de atunci, in timp ce el si-a vazut de drum.

Cred ca am mai povestit la radio despre cum ne-am cunoscut. A fost cel mai important moment al relatiei mele cu el. Era prin 2000 si un pic, venise la radio in calitate de Director Artistic al Festivalului Callatis de la Mangalia, iar noi ne doream sa devenim parteneri in acest eveniment. Il vedeam prima data in carne si oase, nu eram fanul sau din punct de vedere muzical, dar il priveam ca pe un Zeu pentru tot ce insemna el. Prietenos din prima clipa, stia exact ce vrea de la noi (a si obtinut) si destul de generos in negocierea care a avut loc atunci. La un moment dat se opreste din discutie, scoate din geanta sa un disc si il intinde spre mine. Repet: ne stiam de maxim o ora! “Am si eu un cd cu un tanar care si-ar dori o parere sincera despre piesa lui. Crezi ca ma poti ajuta? Dar vreau sa fii sincer”. Am luat discul si m-am dus politicos in birou sa-l ascult. Nu-l puteam refuza, mai ales ca eram in mijlocul unor discutii importante. Am pus discul, am dat play si… am inghetat. Piesa era interpretata chiar de Cotabita si eraaa cevaaa. Nu mai ascultasem de multa vreme ceva mai plicticos. Nu stiam ce sa fac. Nu puteam sa ma intorc si sa-i spun adevarul, nu puteam evita raspunsul, desi as fi vrut sa ma evapor, dar nici nu puteam sa ma arat incantat cand nu era cazul. Piesa nu lasa loc nuantelor. Am stat vreo 15 minute in birou… Am revenit in sala unde avea loc intalnirea, am aruncat discul pe masa spre Gabi si i-am spus: “Nu dau doi bani pe piesa asta. E de ultimul loc la festivalul de la Mamaia”. A ridicat privirea spre mine, a zambit (e inconfundabil cand face asta) si mi-a raspuns: “Inainte sa ajung la voi am inscris piesa in festival”. 🙂 Ulterior am aflat ca nu se astepta sa fiu atat de sincer, dar aceasta intamplare a facut sa fim foarte directi unul cu altul in toate colaborarile ulterioare. Si au urmat multe editii de Callatis. Intr-una din serile din festival, in emisiunea de dupa transmisiunea show-ului, urma momentul de tocat vedete moderata de Catalin Maruta. Europa FM era pe val si lasa impresia ca orice piesa difuzaeaza aceasta devine hit. Asa ca aveam nenumarati prieteni in show-biz care se simteau nedreptatiti pentru ca nu ii puneam in playlist. L-am rugat pe Gabi sa vina alaturi de mine pentru ca nici unul dintre invitati nu avea sa fie de partea mea. Puteam sa nu ma duc la emisiune, dar nu-mi statea in fire sa dau bir cu fugitii pentru ca nu gresisem cu nimic si inca aveam varsta cand credeam ca adevarul e in fiecare din noi. Gabi nu a venit. Au inceput sa curga mesajele impotriva mea. Au venit intrebarile din public legate de artisti care nu aveau nici o legatura cu noi. Au inceput sa vina si telefoanele. Un impresar cu care vorbisem in urma cu doar cateva zile era suparat ca iubita lui nu a intrat niciodata la Europa FM. Un fost colaborator al Securitatii pe care il promovasem ceva vreme a declarat ca l-am interzis la Europa FM… si tot asa. Eram carne de tun. Dupa vreo 30 de minute a aparut directorul artistic. 🙂 Si de aceasta data a fost corect, chiar daca in mai putin de 5 minute a intors armele impotriva breslei din care facea parte si m-am simtit de parca ar fi venit tata sa-mi tina partea intr-un conflict in spatele blocului.

Cred ca era prin 2002 cand a trecut pe la radio Anca Lupes. De obicei venea cu cate un no name sau mai multi si incerca sa ma convinga sa dau si ceva new la radio. Asta ii era meseria pentru ca lucra la o casa de discuri si nu venea chiar cu orice nenorocire. De data asta avea un zambet in coltul gurii, ceva suspect avea sa se intample. Mi-a dat un disc si… play. Atunci am ascultat prima data “Trece vremea”. Piesa era atat de misto incat nu aveai cum sa o refuzi. Cu toate astea vocea era a unui artist consacrat in muzica usoara, ceea ce nu ma prea incanta. La vremea aceea credeam ca o sa rada toata industria de noi daca difuzam un astfel de artist. Nu am ezitat insa prea mult si m-am lasat convins. A fost cea mai importanta decizie in calitate de Director Muzical la Europa FM. VH2 a fost pentru mine cel mai important proiect lansat cu Europa FM. VH2 a reusit sa aduca un artist din generatia lansata inainte de 1989 in heavy rotation la o statie privata. Atunci am inteles ca nu e bine sa etichetezi piese dupa ceea ce a facut artistul pana la momentul prezent si tot de atunci ascult fiecare piesa primita, indiferent cine o interpreteaza. Desi Gabi facea parte din trupa, nu a facut sub nici o forma presiune pentru acest proiect.

In ultimul timp nu ne-am mai vazut atat de des. In urma unei colaborari cu Kanal D trebuia sa apar intr-o editie KidSing unde Gabi era in juriu. Am ajuns cu vreo ora mai devreme. Stiam ca si el vine din timp, iar conversatiile cu Gabi erau mereu interesante, indiferent de subiect. Nu m-am inselat nici de aceasta data. Mi-a explicat atunci de ce era cel mai rau membru al juriului si de ce e important ca parintii sa stie ca odraslele lor sunt niste afoni daca asa e. 🙂 Nu se ferea niciodata sa spuna adevarul in fata, indiferent de situatie. Ulterior ne-am vazut la radio si am ascultat cateva din proiectele personale. O singura piesa mi-a atras atentia, dar nu i-ar fi fost usor sa o promoveze. I-am explicat asta si am simtit ca nu e confortbil cu ideea, dar stia ca sunt cel putin la fel de sincer cum ar fi fost el.

E trecut de miezul noptii si as putea scrie macar pana dimineata despre relatia mea cu Gabi, dar am un nod mare in gat pentru ca stiu ca totul depinde de Barbos. Poate doar il incearca si nu are nevoie inca de un reprezentant la propriul Eurovision. O sa ma duc maine la radio si nu o sa-i pot difuza iarasi nici o piesa pentru ca nu stiu ce as putea spune dupa.

Comments
2 Responses to “Gabi”
  1. Alina M says:

    La EuropaFm tăiați mereu “Trece vremea” înainte de final, atunci când ar trebui să urmeze partea cu “doar iubirea e tot ce mi-a rămas”. La Roxette, Listen to your heart, tăiați mereu partea cu solo-ul de chitară. Poate vi se pare neimportant, dar din cauza asta nu v-am mai ascultat de câțiva ani. Scuze pentru sinceritate.

Leave A Comment