Am venit in Bucuresti in 1996. Mi-a placut orasul chiar daca parea bombardat. Imi place si acum, chiar daca prefer orice alta capitala europeana orasului in care traiesc. Asa m-am obisnuit, sa-mi placa mai mult altundeva decat acasa. Dar acasa ramane acasa si am o bucurie aparte atunci cand revin din concedii sau deplasari mai lungi de 4-5 zile. Mi-am format insa o parere proasta despre Bucuresti in momente ca cel de astazi, cand autoritatile anunta cate o prostie in goana dupa populism si solutii simple.
Revenind in ’96… imi aduc aminte ca am stat cu chirie intr-un bloc de garsoniere undeva prin Dristor. De multe ori, in special vara mirosul de pe scara era insuportabil. Era o combinatie de ciorapi pusi in picioare saptamana trecuta, combinat cu mireasma de varza murata de peste iarna. Cand temperaturile depaseau 35 de grade usile garsonierelor se deschideau pentru a face putin curent, iar masca de gaze devenea obligatorie. Singura discutie pe care o aveam cu vecinul de vis-a-vis era legata de ora cand veneam acasa si zgomotul produs de dus… in rest aveam grija sa fiu silentios.
Deci e momentul sa te decizi pentru o casa pe pamant! Negociaza rapid si ia-ti pamant in Afumati! Te va deranja doar vecinul care nu a auzit de garda de mediu si da foc la gunoi, sau si mai frumos dar sanatos, doar mirosul de vaci si porci( aia adevarati)!
Scump la Afumati… 🙂