Amestecate

Jurnal de intern #2

Stefan Lungociu, cu pasiune despre radio si experienta sa in echipa Europa FM.

Pffff…. ce zi! Partea cea mai interesantă la radio este că pe baza vocii, fiecare ascultător creionează un profil.  E chiar interesant cum o voce poate avea nenumărate fețe, iar ieri am reușit să atribui chipul potrivit fiecărei voci ce se aude pe frecventele Europa FM. Până la urmă toate s-au rezolvat de la sine: cazare, mâncare și am reușit să ma identific într-un final în timp și spațiu. Cu greu am plecat din radio. Se făcuse aproape ora 20 și eu tot între pereții Europa FM mă aflam.  Nu știu dacă am baut un pahar cu apă, de mâncat știu sigur ca nu am facut-o dar nu simțeam foame, sete și nici oboseală. Îmi era dor! Dor să fiu la radio, dor să fiu înconjurat de oameni ce lucrează cu pasiune și pun suflet în tot ceea ce fac, dor de becul roșu și de energia din studio. E precum dorul de munte, însă odată ce ajungi în vârf, nu te mai saturi. Îți îneci ochii cu frumos, umpli plamânii cu aer curat, și esti fericit și mândru că după atâta efort ai ajuns acolo.

       Încă eram în studio când Toader Păun mi-a spus: „Hai, gata! Mergi și odihnește-te că mâine avem treabă!”. Mi-am luat ghiozdanul în spate și am ieșit în jungla de beton. Nu a durat mult până când am dat de soferi agitați, claxoane, sirene, oameni nervosi si agitați. Nu mai aveam energie să mă lupt cu ei, așa că, am încercat pe cât posibil să nu îi bag în seama. Eram prea fericit de ceea ce se întamplase și mă întrebam dacă nu cumva trăiesc într-un vis sau dacă am fost păcălit. În fond și la urma urmei, era 1 Aprilie.  Am mai apucat să vorbesc cu cei dragi, să mănânc și să mă întind pentru scurt timp. De-o dată a sunat telefonul! Era dimineață. Dimineața unei noi zile, la radio. 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *