Ne-am mutat! Cred ca o sa tot scriu pe tema asta… Toata viata am stat in apartamente cu incalzire in sistem centralizat. Cunosteam fiecare avantaj sau dezavantaj al sistemului. Acest lucru nu mai e valabil acum cand tot familionul se incalzeste de la centrala termica de apartament. E o binecuvantare sa dai drumul la caldura atat cat ai nevoie. Totul parea simplu pana acum vreo doua zile. De atunci viata nu va mai fi la fel.

Abia intors din oras am realizat imediat ca centrala s-a oprit. Afisa una din cele doua erori de care fusesem avertivat: presiunea apei e prea mica. Am reperat imedit butonul pe care urma sa-l rotesc pentru a face loc apei si m-am pus pe invartit. Dau o data, dau de doua ori… nimic. Dau mai departe, pana cand presiunea (care trebuia sa fie undeva intre 1 si 2) ajunge brusc in 3, 3 si jumatate. Incep sa urle niste alarme si in mai putin de 10 secunde aveam fantana arteziana direct din perete. 🙁 Au urmat momente de cosmar, oprirea instalatiei, aerisirea ei, strange apa, respira, expira, reporneste toata jucaria samd.

Ieri pe la pranz. Din senin a inceput sa sune o alarma in bucatarie. Nu putea fi decat centrala sau cuptorul. Cel de-al doilea era oprit, asa ca… era centrala. Se declansase senzorul de gaze. A urlat ce a urlat si s-a oprit. Intre timp am deschis geamurile, am oprit centrala si tot ce mi-a mai trecut prin cap. Eram de desene animate. Am lasat totul balta si am iesit in oras. Cand ne-am intors am pornit gazele, centrala, inspira, expira… totul parea ok.

Dupa vreo ora. Eram pe hol si aud un piuit luuung. In cadere, in prag de lesin (inspira, expira!!) ma avertizeaza mami ca e doar masina de spalat care isi terminase nu’sh ce program, altfel cred ca eram si acum intins, lat si refuzand sa-mi revin din somnul profund. Inspira, expira…