Camera din copilarie

Cand am lasat Iasiul pentru Bucuresti am lasat si o parte din mine. Am lasat acolo primele iubiri, anii de scoala, primii ani de radio, un oras care a facut din mine tot ceea ce sunt azi. Asa cum am mai scris, acasa e de multe ori la Iasi. Acasa am lasat  si cateva zeci de casete (asa era atunci), dar si cateva zeci de discuri vinyl adunate in ani si ani inainte sa ma prind ca muzica trebuie sa faca parte din viata mea pentru totdeauna.

Discurile alea de vinyl pareau condamnate la liniste pe viata. La fel si albumul “Black Ice” (AC/DC) primit in urma cu cativa ani de ziua mea de la un prieten. As fi dat orice in adolescenta sa am un AC/DC pe vinyl, iar acum mi-ar fi prins bine un pick-up prin preajma. Dar nu poti sa le ai pe toate… sau poti?

O prietena mi-a explicat acum cateva zile, intr-o discutie pe o tema apropiata ca stie ea de o jucarie care imbina trecutul cu prezentul, iar cand cele doua se intalnesc undeva la mijlocul distantei crede ca problema mea e ca si rezolvata. Niste nostalgici ca si mine, dar usor mai priceputi au imbinat tehnologia si au scos pe piata o chestie care se numeste Philips OTT2000. Eu m-am repezit direct la pick-up, dar am descoperit pe rand posibilitatea sa ascult radio, muzica de pe CD sau sa conectez prin bluetooth orice device care contine muzica, chiar si telefonul. Si un USB daca ai si poti asculta muzica. Doar caseta nu poate canta, iar pentru banza de magnetofon cred ca aveam nevoie de mai mult spatiu (am niste ORWO cu BZN de sta Vibe FM in loc pentru ele!!).

Acum sa nu va asteptati la un sunet super fin pentru ca e dificil sa aduni toate astea in 30cm patrati, dar e o jucarie demana de toata atentia. Si pentru ca ma intreba un coleg zilele astea cat costa, am aflat si asta. Abia astept sa-i spun dimineata la radio.

Comments
4 Responses to “Camera din copilarie”
  1. Bre, șefule… Sâmbătă mă uitam la pickupul ăsta. Căci dețin o colecție respectabilă de viniluri și mă tot gândesc să îmi iau o sculă de asta ma modernă, dar care să fie și clasică. Iar Philipsul ăsta pare că le pușcă pe amândouă. Te fac un Judas Priest – Screaming for Vengeance original? 😀

  2. George Preda says:

    Mi-a placut articolul. Cat despre aparat nu pot sa spun decat ca este o solutie de compromis cel putin pe partea de vinil pt ca la ce brat si platan are respectivul aparat nu prea ai ce sa -i ceri indiferent de calitatea discurilor .si chiar este pacat sa strici bunatate de discuri cu asa ac si doza . La banii astia poti sa-ti iei “platane” second vintage (Dual Thorens etc) care pe langa ca vor avea un sunet mult mult. mai bun vor arata si mai bine decat o carcasa de plastic Dar repet ca solutie de compromis mai ales ca tu nu prea ai timp este ok Eu unul sunt pasionat de asa ceva si chiar am cate “piese” la care ascult frecvent daca doresti ceva sfaturi privind achizitia de pick-up te pot ajuta cu placere
    Cu sitma
    George P

Leave A Comment