Archive for the ‘Viata’ Category
Iubesc bancile
Azi am batut jumatate de Bucuresti pentru a gasi o saltea de pat. Stiu la ceva ganditi 
Am gasit salteaua la un magazin in margine de capitala, am gasit si dimensiunile necesare… chiar ma gandeam ca am ajuns sa traiesc si ziua in care pot cumpara orice chiar daca e duminica dupa amiaza. Doar ca… primul card a fost respins. Al doilea a avut parte de acelasi tratament. Prin preajma am gasit doar bancomatul altei banci decat cea care a emis cardurile. Nimic. Ma urc in masina, fac putin slalom (va reamintesc faptul ca nu mai eram in centrul Bucurestiului, deci nu mai aveam bancomate la fiecare 20m) si gasesc alt bancomat. Nu am avut nici acolo prea mult succes. Am intors cardul pe verso si am apelat la unul din numerele indicate cu delicatete de posesorul fondurilor mele de rezerva. O domnisoara mi-a explicat ca tot sistemul era in revizie, dar ei au anuntat treaba asta intr-un comunicat. Mda… ar fi trebuit sa aud de el ca doar nu lucrez in livada.
Am rezolvat problema cu un imprumut in sanul familiei, doar ca nici macar la ora cand scriu aceste randuri (19:40) nu functioneaza sistemul, desi am fost asigurat ca de la 16:00 totul va reveni la normal. Din curiozitate am intrat si pe siteul bancii cu pricina sa citesc comunicatul. Doar ca… da! Nu era publicat nici acolo. Profesionisti! Si pentru ca toate acestea trebuiau sa poarte un nume… i s-a spus BCR. Banca despre care de altfel am mai scris pe blog. +Continue Reading
Caru’ cu bere
Prietenos ca de obicei, cu prea mult fum poate, mai ales daca nu esti fumator. Faptul ca am sunat pentru o rezervare pe la pranz nu a impresionat pe nimeni, iar eu am ramas impresionat de asteptatul la bar in timp ce mai bine de jumatate de restaurant era gol. Recomandare: dotati va rog blondele de la intrare cu simtul umorului! Desi, daca ma gandesc mai bine… mi-a impietrit zambetul pe fata cand am vazut ca un domn cu probleme de deplasare (mai pe romaneste in carucior) a primit o masa in +Continue Reading
10 miracole in 10 zile
Va mai aduceti aminte de Maria? Fetita in varsta de 5 ani diagnosticata cu o boala extrem de rara ce necesita un tratament care costa 3000 de euro pe luna… Sunt convins ca o parte din voi, cei care cititi aceste randuri o cunoasteti de la radio, dar mai ales pentru ca sms-ul trimis in urma cu jumatate de an s-a adaugat celorlalte sms-uri trimse de ascultatorii Europa FM si care au dus la strangerea unei sume suficiente pentru ca viata Mariei sa nu mai fie in pericol. Maria e acum bine, viata ei a fost salvata ca prin miracol!
Zilele acestea Europa FM lanseaza campania “10 miracole in 10 zile”. Intamplarea Mariei este un miracol pentru parintii sai pentru ca nu ar fi reusit niciodata sa stranga atatia bani fara ajutorul unora ca voi. Un miracol nu se infaptuieste insa intotdeauna cu bani, dar totul pleaca de la o poveste. Va invit sa ne spuneti povestea pe site-ul Europa FM si… cine stie? Poate experienta si minunea voastra ii va fi cuiva de folos la un moment dat. “10 miracole in 10 zile”, din 9 decembrie numai pe frecventele Europa FM!!
La vulcanizare
Am o pana la masina de 3-4 saptamani. Asta ca sa intelegeti cat de mult drag am de vulcanizari si de oamenii care lucreaza acolo. Am preferat sa umflu roata la o benzinarie o data pe saptamana decat sa am ‘legaturi’ cu regii anvelopelor. Asta pentru ca de fiecare data cetatenii de acolo se uita de sus la tine si am senzatia ca’ti fac si profilul psihologic in functie de problema pe care o ai. Au si un limbaj specific, cam cum au medicii. Nu’ti spun niciodata ca ai luat o groapa si janta are o problema… nooooo… +Continue Reading
Ma lasi!?
Veneam spre radio… calm, cu gandul ca n-am mai scris nimic pe blog de cateva zile si… cineva mi-a citit gandurile. La un moment dat una din masinile aflate in trafic a facut o manevra suficient de periculoasa (e greu sa va explic ce in doar cateva cuvinte asa ca o las balta) cat sa ma enerveze ca inca se mai fac ‘desene pe asfalt’ de genul asta. De obicei nu ma enervez repede, dar acum am luat foc!! La semafor am ajuns in plan paralel si am descoperit un ‘tanar’ trecut usor de 65 de ani pe care l-am intrebat prin geamurile inchise daca se grabeste. A dat cu destula usurinta geamul jos cat sa-mi explice evident iritat ca eu ma grabesc si ca el ar fi fost un inger daca eu nu alergam pe sosea. Whaaaaat!! Nu-mi venea sa cred. A fost ca in copilarie atunci cand eram intotdeauna vinovat ca nu-i vedeam pe pensionarii din spatele autobuzului sa le cedez locul aflat in apropierea soferului. Ma rog… fiecare cu manualul sau de circulatie. Al meu era mai recent, dar sigur nerevizuit cum trebuie. Asta nu e tot insa pentru ca ulterior am devenit si nesimtit si bou! Punct! E ultimul lucru pe care l-am mai acceptat de la un reprezentant al unei generatii care a ‘educat’ si crescut generatiile de manelisti si cocalari printre care trebuie sa traiesc eu azi. In spatele unei figuri destul de cumsecade se ascunde de fapt un individ care a ales din doar doua optiuni: ori s-a cacat pe el si a acceptat 40 de ani sistemul, ori e unul din cei care au cladit mizeria in care ne scaldam. E posibil sa fiu inca nervos si sub influenta momentului, dar m-am saturat sa ma ascund in spatele respectului pentru varsta oricarui nesimtit sau sa gandesc temator ca voi fi judecat pentru un astfel de gest. Simt ca o sa mai rabufnesc si asta e locul unde o sa gasiti pasaje din viata fiecaruia pe care nu avem curajul sa le spunem cu voce tare… ‘nu se mai face educatie ca pe vremea mea’… #@i *&!%ir
I love my people!
Acum trei zile am gasit la intrarea in scara blocului un biletel care ne anunta ca nu vom avea apa calda in urmatoarele doua zile in intervalul 8:00 – 20:00. Boooon! Bravo, zic. Dupa ce in urma cu 3-4 saptamani am rezistat fara apa calda vreo 3 zile… Nu-mi convine situatia si incing linia telefonica spre radet de fiecare data cand am parte de dusuri reci. Revenind… prima zi fara apa calda a inceput pe la 7:30… popor muncitor!! Spre seara, muuuult dupa ora 20:00 puteam sa lesin langa robinet si nu curgea apa mult dorita. Am pus mana pe telefon, am sunat din nou la radet (sa-mi fac dreptate!!) si am fost surprins de reactia promta venita dinspre acestia: “sir, dar aveti apa calda de mult. De la noi pleaca la 55 de grade cu presiune x…” samd. Convins ca e +Continue Reading
Autodenunt
Da! Eu sunt cel care a plecat aseara din Mega Image (1 mai) cu o cheie de la casutele de bagaje. Am plecat cu ea pentru ca am uitat. Am uitat pentru ca am stat juma’ de ceas la casa pentru a rotunji veniturile magazinului Dvs. Am uitat si pentru ca mi-am ascuns acolo ‘bagajul’ de frica sa nu se indragosteasca vre-un discriminat de el. Am uitat pentru ca eram ocupat sa inlocuiesc produsele pe care le folosesc de obicei cu ceva similar sau mai prost pentru ca sunteti mai preocupati de pretul la raft decat de gusturile clientilor. Am uitat si pentru ca nu se mai gaseste lecitina in farmacii, dar mai ales pentru ca a inceput sa nu-mi mai pese de voi. Let’s dance!
Sky Europe e pa pa!!
Sunt de acord ca traversam o perioada neagra, dar de ce in astfel de momente pierdem doar lucrurile bune din viata noasta, nu si bre’un ‘boc’? In urma cu doar cateva saptamani am aflat de falimentul Sky Europe, dar am crezut ca e doar o masura de protectie impotriva celei mai ‘misto’ companii aeriene low cost. Stiti (poate) ca am o problema in a calatori cu genul acesta de companii, dar Sky Europe a fost dragoste la prima vedere: avioane super intretinute, personal super dragut si o destinatie directa de vis, Viena! Unde mai pui ca era combinatia orara perfecta. ‘Plecarile’ erau programate in jurul orei 9.00, iar intoarcerea undeva pe la ora 19.00, ceea ce facea ca zilele cu zboruri sa fie zile pline intr-unul din cele mai frumoase orase din lume. Si era si zborul scurt (1h15). In tot acest timp noi avem o tara in faliment si nu vine nimeni sa o inchida!!
Toamna sucks!!
A venit toamna, ceea ce e usor mai nasol decat faptul ca ne bantuie criza in continuare. Ma uitam pe fereastra in aceasta dimineata si nu-mi venea sa cred… nu m-am bucurat niciodata de venirea toamnei. De obicei se termina vacanta mare si tot ce construiam peste vara ramanea in urma. Aveam prieteni ‘de vara’ pe care ii regaseam an de an in aceleasi locuri si pe care nu intelegeam de ce nu-i pot luat acasa. Acum lucrurile stau putin altfel, dar vara ramane anotimpul meu preferat. Toamna, nu! Vara totul e ‘light’, toamna insa are consistenta si nu ai mereu chef de asa ceva, asa ca vara ofera mai multa libertate. Toamna… unii se bucura de licorile bahice, eu nu cunosc sportul asta, asa ca… am noroc insa ca-mi trece repede si daca ma apuc inca de pe acum sa fac planuri pentru vara viitoare trec mai usor peste primele zile ‘de toamna’. Revin putin mai incolo. Mai optimist sau mai nervos din cauza santierului de langa radio unde a aparut o macara noua care isi face de lucru fix in dreptul biroului meu…
Land of choice
Weekend-ul asta am fost ‘turist in Romania’. Am mers la Moeciu de Sus. Nu mi-au placut niciodata sporturile extreme, dar fiecare iesire din Bucuresti devine sport extrem, mai ales daca alegi sa te deplasezi cu masina. Asa cum recomanda purtatorii ilegali de creier de fiecare data am ales o ruta ocolitoare, evitand astfel DN1. Singura calitate a dn-ului ramane calitatea asfaltului, imposibil de degradat atata vreme cat viteza medie de deplasare pe acesta este foarte mica. Am plecat spre Targoviste convins ca traficul va fi mai lejer si constient ca-mi voi supune masina unor traume. Un risc asumat pana la urma. Doar ca aglomeratia se face simtita si aici, iar drumul e extrem de prost si plin de serpentine. De pe la Rucar am ‘prins’ doua tiruri in fata si nu am mai depasit 20-30 km/h. Naspa!
Prima data cand am ajuns in Moeciu de Sus acum cativa ani eram surprins de povestile prietenilor mei care plangeau dupa vremurile cand in zona nu vedeai picior de meltean. Pacat, am zis atunci, desi masinile ridicau praful din sat o data la 10 minute. Acum au asfaltat, insa plang si eu dupa momentele cand am pasit pentru prima data in satul care are acum pretentia de statiune de vacanta. Manelisti, cocalari, manageri si tute au invadat zona si s-au cazat in multitudinea de pensiuni cat un munte construite cat mai haotic si cu cat mai putin bun gust. Poate ar trebui sa treceti o data sa vedeti si sa va imaginati zona fara muntii de caramida si forfota din preajma acestora. Nu e singurul exemplu de gen, asa ca m-am decis ca daca voi mai descoperi vreodata astfel de locuri sa nu le mai laud in fata nimanui… o samanta de cocalar e in fiecare dintre noi si prietenii nostri.
dinamo – Slovan Liberec
no comment
